Iata ca am ajuns si in Brugge, vizitat, cum altfel, pe vreme traditionala (omniprezenta ploaie).

Ne-am plimbat pe stradute, am vizitat Beguinage-ul (un fel de manastire), am salivat in fata numeroaselor ciocolaterii (oare tocmai am inventat un cuvant?), am vizitat Belfry-ul (cu toate cele 366 de trepte ale sale), am facut pauza de sandwich (pranz tipic in zona Tarilor de Jos), am vizitat Stadhuis-ul (vechea primarie) si ne-am mai plimbat un pic, pana spre marginea hartii.

Odata ajunsi suficient de departe de zona turistica, ne-am oprit intr-un local micut, de familie, pentru a incerca ceva traditional. Si am nimerit tocmai bine: supa de dovleac, cremoasa, picanta, s-a dovedit o alegere foarte buna, insotita si de o bere traditionala, facuta de calugarii trapisti. Ulterior a venit desertul: o (mica) selectie de bomboane de ciocolata, impreuna cu cate o bezea trecuta prin fantana de ciocolata (gratuit pentru clienti :D).

Intre timp, s-a intunecat. Asa ca ne-am mai plimbat un pic, am luat cina, am facut poze si ne-am intors. Concluzia: Brugge e frumos, iar supa de dovleac e buna rau.